După vremuri de sfârșit! ! ...


După timpuri de sfârșit,
Fie, tot ce-ai pregătit
Doamne, pe noul pământ,
Și-acel final fericit,
Bucurii, în raiul sfânt! ! ...
N-ai voit de la-nceput
Să pui răzvrătirii stop,
Nu fiindcă, n-ai fi putut
Voiai ceva diferit...
Lăsând Cale de mijloc,
Să existe pe pământ
Să fie desăvârșit,

La finalul fericit,
Pentru omul, mântuit
Mai mărunt sau foarte mare,
Poate-alege fiecare,
După harul ce i-l dai
Drumul larg și șerpuit,
Sau cel drept, ducând în rai! !

Fiul Tău exemplu-a dat
A fi omul motivat,
După ce trece prin moarte
Sufletu-i cum, scrie-n Carte
Va urca foarte departe,
La Cel Ce măduva, desparte
De tăria osului,

Desparte și trup de duh,
Trecând, Duhul, prin văzduh
La Tatăl, ce l-a dat lui
Ca viață fiecărui
Trupul, lutul, scos din tină
Pe care numai duhul îl Animă
Cu voia Ta îl lași Stăpâne,

Un timp trecând,”de azi și Mâine”
Să putrezească-n țintirime
Chiar de-a gustat, Aleasa Pâine! !
Însă oasele-i rămân
Uscate în țărâna lor,
Într-un, nesuferit decor
Rămășițe în pământ,

Cunoscute-n, cerul sfânt,
Îndeosebi ale cui sânt,
Până și-n zilele, din urmă
Când vin reâncarnate-n Turmă,
În Turma mare, împărțită
O parte Domnului, plăcută

Și-o a doua-n care-s capre,
Ce-s întoarse, iar în moarte
Într-o rușine, foarte mare,
Spre o veșnică uitare! ...

Pe primii-n ceruri o să-i urce,
Dumnezeul, pus pe cruce,
El la Tatăl îi va duce
Fiindc-acum, nu au păcat
Fiindcă Isus i-a salvat,
Tot păcatul le-a spălat,
Cu sângele-I Preacurat,

Ei, au ales îngusta cale,
Fiindu-le, la îndemână
Spre viața cea creștină,
Purtând pe margini semnale,
De Cuvânt și de Lumină! ...
Mântuitorului Slavă! ! ! ...
C-a vindecat lumea bolnavă,

Ridicați, mulți, din noroi
I-ambrăcat, cu haine noi
Biserica Lui Israel
Tatăl o va lua la El,
Isus, pe cea din El născută,
Ce de El, a fost păscută,
Prin Sfânta Evanghelie,

În timpuri de mizerie...
Fericirea, n-are moarte,
De aleși, nu se desparte
Dăinuie pe mai departe,
Prin Cel Ce-a călcat pe moarte! ! ! ...

Blându Ioan
08.12. 2025.